Classic Beat Orchestra are talent si mai sunt si romani

foto preluata de pe FaceBook

Da domne’ are talent la muzica orchestra. Si daca initial as putea gandi ca bine bine, in tara asta toata lumea canta si din ce in ce mai putini muncesc ei bine pentru ei as putea face rabat si as spune ca in sfarsit cineva mai si canta in tara asta. A fost minunat momentul lor la “Romanii au talent”, asa ca o briza de energie vie. M-am trezit dand din cap ca proasta si zambind tamp la televizor ca si cum eram la un concert de mare anvergura. Da, daca m-ar fi filmat cineva probabil ca strangeam cateva milioane de vizualizari pe youtube si ma lasam de munca, dar asa, ma rad doar eu cu mine de mine. Am apreciat ca s-au prezentat serios, cu o piesa serioasa, cu prezenta scenica fara lacrimi si cazuri sociale. Sunt doar niste baieti tineri, talentati, frumosi, destepti care nu vin sa planga pe la colturi ca n-au una sau alta sau ca ce trista soarta au avut pana acum. Vin doar sa cante. Vin doar sa arate frumusete, pofta de viata, talent, arta. Sa impartaseasca de dragul de a impartasi cu ceilalti frumosul. 

Am fost impresionata de cat de transpusi erau fiecare in muzica, se vedea efectiv ca muzica trece asa prin ei cum trece vantul asta frumos de primavara pe strazile Bucurestiului. Se vedea cu ochiul liber ca traiesc cu, pentru si intru muzica pura. Mischa are o traire si “coregrafie” absolut fantastica,  iar baietii il urmaresc si urmeaza subtil, lin, frumos. Absolut minunatici si ma declar fana lor numarul unu. Incepe sa fie o raritate sa vezi artisti adevarati care traiesc muzica pur si simplu fara fasoane, figuri, fara artificii, doar cu pofta de cantat. Nu spun ca sunt singurii, dar sunt o placere pentru ureche, ochi si suflet. Daca acest grandios concurs nu e pe baza de escrocherie sentimentala si exploatare de lacrimi telespectatoristice, atunci copiii astia au o sansa la finala. Ar fi in sfarsit o finala fara lacrimi de “despartire”, “iubire” “saracie”, “boala” si poate o finala de real talent si arta.

Ca sa nu ma intind prea mult si sa adoarma fetele citind mai spun doar atat: guys, i’m watching you! si Mischa  pana una alta se pare ca esti “Dumnezeul acestei formatii” atat :)

Leo, Leonardo, Leonas

foto preluata de pe Mediamass

Da, recunosc fara rusine il iubesc pe Leonardo. Hooo...nu va pripiti sa ma suspectati de iubiri renascentiste. Leonardo di Caprio vreau sa spun. Si nu-l iubesc de ieri de azi ci de cand eram eu mica mica si am fost sa vad la Patria “Romeo si Julieta”. Cred sincer ca e un actor bun, bun de tot. Un demn urmas de De Niro, muza lui Scorsese de ceva vreme si nu in ultimul rand si activist verde. Deci e tanar, frumos, bogat ca mogulii, femeile stau la coada la el si mai e si baiat de caracter. Discret cu viata privata, nu face declaratii, nu prea da interviuri, nu are scandaluri la activ, in schimb un pogon de filme bune. As spune ca de la inceput a facut alegeri foarte bune si as mentiona aici “This boy’s life” unde il cafteste ca la carte un De Niro de zile mari in rol de bad boy. As aduce in atentie din frageda tinerete, 18-19 ani, si genialul “What’s eating Gilbert Grape” unde se infrateste cu Johnny Depp si JulietteLewis. Sigur ca a venit multi premiatul si lacrimosul “Titanic” si a fost propulsat urgent intre frumuseii fara de talent si creier ai generatiei sale, iar impreuna cu “Romeo Si Julieta” eticheta s-a fixat ca “Picatura” de degete. Dupa aceste doua “esecuri” din punct de vedere al criticii de specialitate, Leo a muncit mult sa scape de eticheta de pretty boy si as spune cu mana pe inima si zambetul pe buze ca a reusit cu succes. A ales inteligent si s-a tinut departe de bombasticimea hollywoodiana. Au urmat “The beach”, “The aviator” unde face un rol exceptional, “Gangs of New York” in care se bate cot la cot cu mai marele Daniel Day Lewis, “Catch me if you can” cu un Tom Hanks stralucitor, apoi “The departed”, ”Blood diamond”, minunatul si profund introspectul “Revolutionary road”, ”Shutter Island”, controversatul “Inception”, iar acum de curand “J.Edgar" unde am inteles ca face un rol de zile mari si foarte  noile “Django unchained” al marelui Tarantino, “The Great Gatsby” si “The Wolf of Wall Street”. Ultimele trei filme sunt toate doar cu regizori alesi si para-alesi: Scorseze, Tarantino si Baz Luhrmann.

Una peste alta pentru un actor de 38 de ani a facut ceva filme bune din care cel putin jumatate foarte bune, alese pe spranceana cu actori sau regizori de foarte prima mana. Nu-i putin, altii mai mari nu reusesc sa se abtina de la box-office-uri garantate dar fara substanta si mesaj.

Pe parte romatico-mondeniana, domnul Di Caprio a aliniat la start numai “balerine”, cunoscute si ca super modele. Relatii de lunga durata, serioase, frumoase, fara scandaluri, dar nici una finalizata cu inele, prenuptiale si imparteli fratesti de bani,terenuri si masini. L-as felicita pentru alegerile facute, si le-as enumera aici Pe Giselle, Bar Refaeli, Madalina Ghenea (mai scurt asa), Blake Lively, Anne Vyalitsyna, Erin Heatherton, Amber Valletta, Kendra Jade (o greseala umana) si multe altele. E ceea ce se cheama “a player”, “a ladies’ man” si de ce n-ar fi asa daca poate. Burlac absolut convins, Leo nu vorbeste niciodata despre fetele de prin viata lui sau despre familia lui, ci doar despre filmele si proiectele lui ecologice. La randul lor nici “starletele” n-au declarat vreodata ceva despre dansul, discretia fiind de ambele parti in absolut toate relatiile lui. Bravo! Spun! Asa da contracte de confidentialitate.:) Ce-i drept ca de cand e pe piata tanarul nu a coborat vreodata printre muritoare cu alegerile lui, fiind intotdeauna insotit doar de manechine, actrite si iar manechine sau actrite foste modele. Then again, daca poate si-si permite...good for him. Mai ceva ca George, Clooney George.

Congrats blondie! So far so good si la mai mare, succes, nu altceva!

“In orasul acesta cu flori de pomana, idiotii zambesc si au fata umana” -Survolaj

foto preluata de pe BestMusic

Ce mascarada penibila pe numele de scena Stefan Stan cu strange looking Mantea, Andreea Mantea. Se facea ca prin decembrie vocea tarii din sezonul I se combina miseleste cu plastifiata deschizatoare de drumuri pentru viitoarele asistente TV, Andreea Mantea. Chiar asa, ce job e asta, asistenta TV? Nu fac nimic, stau ca mobila p-acolo imbracate nu prea, nici de haine nici de caracater, culte nu prea, citite nici atat, in schimb umblate. Si fiind ele umblate destul de mult, de la atata asfalt si trotuar de Bucuresti, se mai strica si asa raman saracutele. Revenind la povestea ce mi-a starnit o cutie de servetele, pot spune ca initial n-am dat atentie acestei manevre PR-istice, luand-o in seama doar ca pe o poza ieftina de pagina 5 din ziarul cu tot atatia cititori. Le-am urat in gand un sincer “noroc baieti” si mi-am vazut de treaba mea. Ca sa nu treaca doua luni pe muchie, si ce-mi vad ochii? Vad un Stefan Stan lesinat de plans pe la Acasa, dupa aia pe la antene, iar pe la Subcanal Tv o vad pe mandra dand rauri de apica la soricei. Dar ce tristete sfasietoare, ce suparare! Initial am crezut ca sufera de depresie, de vreun deces in neam sau ca brusc si inexplicabil au tendinte sinucigase sau ceva si mai ca ma ingrijorasem. Trag frumos servetelele aproape si ma pun pe ascultat oful omului. Pai sa vezi nenorocire, mai ceva ca la Bahmu si Prigonici. Se facea ca Dl Stan`nu dorea domne’ sa se bage presa in viata lui. Nu vroia si pace! Si astia nu si nu, tot dupa el, paparazzi, fanii, femeile, iar el persoana discreta se simtea vezi doamne agasat. Treaba e ca nu stiu cine isi inchipuie ca il urmarea intrucat pe la TV nu l-am vazut, prin cancanuri si libertati nu, pe net nimic de el si printesa aferenta. Concerte mari nici atat. Si atunci? Care presiune? Care presa? Ca sa nu mentionez ca pe la posturi TV a venit el singurel sa-si spuna pasul. Si nu doar ca a venit, a facut chiar un tur de forta pe la casele de cancan si scandal, iar dansa se sfarsea singurica si neconsolata in propria emisiune kanaliana. Deci cine e magaroi acum? Cine sufera de ipocrizie si magarie cronica? Pai dvs Dl Stan! Va recomand tratament de discretie si mult studiu muzical, poate asa va indepartati de mocirla in care va aflati si in care muzica e cam pe planul minus 5.

In ceea ce priveste mignona printzesa de plastic, dansei ii recomand sa mentina scandalul daca vrea sa ramana pe o pagina de cancan si eventual si cu un salariu lunar fix si prompt. Atlfel, mi-e teama ca o paste vreun job de birou, doamne fereste de asa ceva pentru ea. Munca i-ar dauna grav intelectului mult neantrenat si ar avea cine stie vreun gand inteligent care sa umble singur asa prin lume. Ferea de asa ceva!

In orice caz, trebuie sa recunosc, bine manuit planul PR de aducere de audiente si cantari pentru gurist. Destul de grosolan dar, cu atingere fixa de scop.

Oare i-o fi platit Andreea & Stefan sa distraga atentia publicului de la rufele lor gata de tribunal? Incurcate sunt sau pot fi meschinele carari showbiziene...

Zaruri si carti



foto preluata de pe Artitude.ro

 Da, e sambata. E seara de club. Ma imbrac frumos, ma parfumez, ma machiez si ma pregatesc emotional de seara ce urmeaza. Nu, nu va pripiti, nu ma duc in club, ma duc la un altfel de club. Un club de emotii si stari: la teatru. Urmeaza sa vad o piesa de care nu stiu absolut nimic, dar suna promitator: “Zaruri si carti”. Stiu ca e cu Florin Piersic Jr si cu Petre Catalin Fumuru. Despre cel dintai e de prisos sa opinez intrucat au facut-o deja mii de femei in toate felurile posibile. Da, e frumos, ce sa zic J Despre cel din urma  cate ceva mi-a ajuns pe la ochii si urechile-mi curioase. Facea acum un milion de ani cate ceva pe la Acasa Tv si dupa aia ceva cu vremea si nu l-am vazut niciodata pe scena. Habar n-aveam ca e si actor. Oricum de cand il stiu nu mi-a placut. Parca era prea serios, asa ca un nene prematur. Iata-ne ajunse cu un minut inainte de inceperea piesei, la Metropolis, unde trebuie sa marturisesc e tare tare frumos. Decor, scaune, atmosfera. Frumos, frumos, asa cum imi place sa-mi imaginez ca ar trebui sa arate un teatru modern. Elegant, curat, cald si cu miros de scena. Incepe. Fumuru, plin de fumuri si frumos foc. Auci! Pai ce fac? Eu il stiam altfel. Apare si “marele”. Mare, impunator. Owns the room categoric si din prima secunda. Ma fac mica in scaun sau macar incerc. Toata piesa e un dialog efervescent. Domina Dl Piersic frumos si elegant doar prin voce, atitudine, gesturi, tigari si text. Frumos scris dialogul, foarte natural. Dl Fumuru joaca bine, nu ca la “Vremea”. Isi dau replica bine, in personaj si cu autoritatea potrivita. Raportul de forte este evident. Se rade in sala, intrucat, daca am uitat sa spun, se joaca o comedie. Rad si eu, dar mai discret asa pentru ca am senzatia ca daca o sa hahai ca mitocanca o sa deranjez personajele. Probabil exagerez sau n-am dreptate. Cum ar fi sa blochezi un actor cu un hahait? Probabil imposibil, dar totusi cum ar fi? J Piesa avanseaza cu tot felul de stari si emotii, adica te poarta de la ras, la jena, la putina teama si la eliberare. Se termina brusc si comic cu un domn Fumuru aproape gol si deloc neplacut ochiului si cu o melodie haioasa pe care acelasi domn face o mimica absolut geniala. Doamnele sunt in extaz! De remarcat un tatuaj dubios. Au si tatuajele farmecul lor, dar asta mi-a parut destul de dubios. Dear Sir please reconsider if you please. J Per total mi-a placut. Ambii mi-au placut, m-au impresionat si m-au intrigat. Piesa mi se pare fantastica intrucat este despre nimic si totusi te tine in priza si vrei sa vezi ce se intampla in nimic. Doar doua personaje, dar bine jucate, facute, imbracate, fumate. Recuzita minima ceea ce constat ca agreez din ce in ce mai tare. Cred ca incep eu sa inteleg ca nu in recuzita e secretul ci mai degraba in prestatie in sine. Una peste alta, recomand piesa, teatrul si actorii.

Felicitari domnilor si multumesc pentru o seara in clubul vostru!

Daca tot iesi in lume

foto preluata de pe 3.bp.blogspot

ar fi pacat sa n-o faci in mod civilizat. Sunt siderata si in mod repetat neplacut surprinsa de lipsa de maniere a mamiferelor ce se numesc pe nedrept concetateni. Am fost la teatru pentru ca da, din cand in cand fac efortul si-mi arat figura la evenimente culturale, si am constatat din nou ca lumea confunda teatrul cu mall-ul sau cinema-ul. Dragii mei, va dau o veste: is not the same shit! Nu este prima data, dar pana acum am considerat a fi cazuri izolate, cand suport cu greu un spectacol in zgomote de telefoane nedate pe silentios, de mirosuri de shaorme puturoase, de rontzaieli de covrigi, alune, bounty,etc. Poate sunt eu exagerata. Sau poate am asteptari prea mari de la generatia asta? Poate, dar totusi unde am dat pierdute manierele, respectul si bunul simt? Adica la ce ma refer: vine omu' sa-l vada pe Radu Beligan. Tutankamonul teatrului, monument de cultura, informatii, educatie si meltenasii de corporatie rontzaie la semintze si verifica netul. Asa ceva...ma lasa muta. Eh, nu chiar:) Dar mi-e din ce in ce mai greu sa inteleg cum, unde, cand si de ce se rarefiaza ca aerul de munte respectul nostru pentru arta. In alta ocazie am avut nemarginita bucurie si onoare de a o asculta live pe magnifica Ozana Barabancea. Extazul cultural mi-a fost curmat again de tinerele sperante ale mediocritatii urbane, care, cu bune intentii au onorat cu prezenta si achitat biletul de intrare, insa cu multa lipsa de bun simt si atentie au si ascultat concertul. O masa mare se hahaia ca la nunti cu Salam in prim plan pe melodii de swing, jazz, chansonete si romante. Cum sa nu aplauzi o prestatie? Cum sa dai noroc pe "De-ai fi tu salcie la mal"?? Cum? Va spun cum: cu ignoranta hardcore vecina cu retardul mental si prost gust duiumos. Daca artista in sine a atras fin atentia asupa dovezilor clare de proasta crestere mi-e clar ca au disturbat o sala intreaga. In acest caz simtul civic nu m-a parasit ba dimpotriva m-a condus spre un act de eroism orasenesc pe care cu greu il recunosc si asum: la sfarsitul spectacolului m-am dus la masa cu pricina, l-am batut usor pe umar pe "alpha male"-ul mesii si l-am mustruluit ca o doamna invatatoare destoinica. Omul a lasat privirea in pamant, a murmurat rusinat un "scuze" si eu mi-am vazut linistita de seara si cocktailul long insular. Poate, doar poate, data viitoare vor sti cum sa se poarte. Si da, ma voluntariez cu tupeu sa tin predici oricaror muritori de rand straini de comportamentul civilizat in societate.

Capul sus tovarasi! Nu cred sa fim totusi un caz pierdut...yet.

Ps: va rog nu mi-i trimiteti pe Fratii de Aur, Cruduta, Pamfile, Bianca sau alte maimutze de gen intrucat ii declar raspicat si clar: irecuperabili :)))

Si-a gasit Oana de treaba?



foto preluata de pe Cotidianul

A sunat cineva la 112? A dat-o cineva disparuta? O fi reusit sa se sinucida pe bune? Astea sunt intrebari care ma mistuie pe plan emotional. M-am uitat prin presa, aseara pe la cancanide si nimic. N-a sunat-o nimeni sa isi dea cu parerea despre Guta si amantele lui, nici despre Domnu’ Dan si televiziunea cea “mioritic” ucisa sau despre abandonul Crudei din peisajul mondenistic-maroniu. Adica ce facem? Acum cand avem mai mare nevoie ea ne lasa asa ai nimanui?  Si ca tot veni vorba de Guta trebuie sa spun ca sunt nu oripilata ba chiar usor placut surprinsa de atitudinea tzigano-loverului de mina si manea. Au inceput sa curga amantele la usa lui ca banii la poarta lu’ Gigi. Asa ceva nu poate decat sa ma intrige. Ce are maimutza de aratat de stau femeile la coada la el. FYI...sigur doar pentru cei interesati, omul are 9 copii, repet 9. Ce m-a surprins a fost, culmea, eleganta cu care o trata pe printzesa in lacrimi ce se tanguia si tragea de el ca il iubeste. Amanta oficiala, si dansa prezenta, o ocara pe mai tanara pretendenta la locul de langa babuin insa el media si modera ca un mare domn. Chiar nu el starnea tziganiada, ea fiind instalata deja de la sine, el chiar facea efoturi sa o domoleasca. Frumos, ce sa zic.

Totusi sa nu ne lungim pe subiect. Ce-o fi cu Oana? Imi si imaginezi cum aplana ea conflictul amantelor. Cred ca arunca o galeata de apa pe ele si le dadea si doua palme dupa care ne obosea putin cu tragica ei despartire de Mpempe. Ma si mir ca a stat linistita atata timp. Din ce o mai trai daca nu mai e pe payroll la baietii din scandal? Caci de produs nu stiu ce ar putea produce mirobolanta. Ba da, stiu. Poate produce scarba la scara larga, scandal, panica, mizerie, meltenism la punga, toparlanie cu nemiluita si alte asemnea. Si acum daca stau sa ma gandesc din asta se poate trai foarte bine pe plaiul obosit si obositor romanesc. Brava! Ai gasit varianta prin care sa nu muncesti dar prin care sa traiesti, si binisor as zice. Sigur, is a matter of choice, altfel toate bune.

Mama lu’ Oana! Mama lu’ Oana! O lasati pe Oana la teve?

Ce-ar fi?

foto preluata de pe Gavfeeney

Ca de n-ar fi nu s-ar povesti...si tot asa, dar ma gandesc cum ar fi ca la emisiunile de cancaniade sa vezi subiecte de genul: Andrei Plesu recomanda o carte noua, stire bomba. Sau "regizoarea Chris Simion a fost sa bea o cafea" unde s-a intalnit intamplator cu Cartarescu si au impartasit cateva impresii despre noile premiere teatrale. Sau Oana Pellea e om ca oamenii cu preocupari de oameni. Sau mai e o luna pana la premiera piesei X. Cum ar fi o lume in care ziarele si televiziunile ar da stiri bomba de genul asta? Sa vina Nicu Alifantis sa-si lanseze un album de duete cu ....nu stiu, de exemplu oameni cu voce, talent si ceva materie cenusie, dar si cu haine pe ei. Pe sistemul "asta cere publicul" nu cred ca ajungem sa ne ridicam IQ-ul vreun centimetru. Iar fara un IQ de bun simt progresul e doar in mainle celor ce il detin, acestia fiind statistic vorbind din ce in ce mai putini. Cum ar fi ca lumea sa fie mai preocupata de ce citesc oamenii mari decat de ce ard prin cluburi oamenii mici. Stiu, stiu, ar fi greu. Mai intai am inchide televizoarele, ne-am oftica pe lipsa de scandal de mahala, dar, cu timpul cred ca ne-am obisnui si fara sange la tv, fara Tonciu, fara Sanzi sau Sexy Braileanca. Am intra intr-un altfel de normal. Un normal pe baza de cultura, de introspectie, de civilizatie, de cunoastere de frumos, de bun si alte asemenea. Totusi, chiar si in lumea in care traim, cei ce doresc cunoastere, civilizatie, etc, au de unde alege si au libertatea sa o faca. Problema este ca marea majoritate nu o pot face de la sine, trebuie ghidati un pic, trebuie educati un pic sa le placa si altceva. Acest altceva e greu de indus acum, dupa ani de cultura media indoielnica, e greu spre imposibil in mod democratic.

Ma uit, recunosc, din cand in cand la emisiuni cancanoase dubioase doar cu scopul de a ma minuna, mira, surprinde de micime si jeg social. In continuare duc lupte grele in mintea capului meu sa intelg rostul sau scopul lor. Si mai recunosc si faptul ca incercarile de a ma uita si la emisiuni inteligente, de cultura, ma plictisesc uneori groaznic si ma las pagubasa in favoarea alteia mai dinamica. Dar astept ziua, de apoi probabil, in care vom vedea emisiuni de cultura care sa fie facute pe format usor de inteles si urmarit de publicul ala mare si larg. O veni oare? Speranta-mi ramane in suflet iremediabil.

As vrea un "Garantat 100%" a lui Catalin Stefanescu zilnic si obligatoriu prin lege de urmarit de toata lumea. Ca pe vremuri imnul national la inceputul zilei :)))))))