Zaruri si carti



foto preluata de pe Artitude.ro

 Da, e sambata. E seara de club. Ma imbrac frumos, ma parfumez, ma machiez si ma pregatesc emotional de seara ce urmeaza. Nu, nu va pripiti, nu ma duc in club, ma duc la un altfel de club. Un club de emotii si stari: la teatru. Urmeaza sa vad o piesa de care nu stiu absolut nimic, dar suna promitator: “Zaruri si carti”. Stiu ca e cu Florin Piersic Jr si cu Petre Catalin Fumuru. Despre cel dintai e de prisos sa opinez intrucat au facut-o deja mii de femei in toate felurile posibile. Da, e frumos, ce sa zic J Despre cel din urma  cate ceva mi-a ajuns pe la ochii si urechile-mi curioase. Facea acum un milion de ani cate ceva pe la Acasa Tv si dupa aia ceva cu vremea si nu l-am vazut niciodata pe scena. Habar n-aveam ca e si actor. Oricum de cand il stiu nu mi-a placut. Parca era prea serios, asa ca un nene prematur. Iata-ne ajunse cu un minut inainte de inceperea piesei, la Metropolis, unde trebuie sa marturisesc e tare tare frumos. Decor, scaune, atmosfera. Frumos, frumos, asa cum imi place sa-mi imaginez ca ar trebui sa arate un teatru modern. Elegant, curat, cald si cu miros de scena. Incepe. Fumuru, plin de fumuri si frumos foc. Auci! Pai ce fac? Eu il stiam altfel. Apare si “marele”. Mare, impunator. Owns the room categoric si din prima secunda. Ma fac mica in scaun sau macar incerc. Toata piesa e un dialog efervescent. Domina Dl Piersic frumos si elegant doar prin voce, atitudine, gesturi, tigari si text. Frumos scris dialogul, foarte natural. Dl Fumuru joaca bine, nu ca la “Vremea”. Isi dau replica bine, in personaj si cu autoritatea potrivita. Raportul de forte este evident. Se rade in sala, intrucat, daca am uitat sa spun, se joaca o comedie. Rad si eu, dar mai discret asa pentru ca am senzatia ca daca o sa hahai ca mitocanca o sa deranjez personajele. Probabil exagerez sau n-am dreptate. Cum ar fi sa blochezi un actor cu un hahait? Probabil imposibil, dar totusi cum ar fi? J Piesa avanseaza cu tot felul de stari si emotii, adica te poarta de la ras, la jena, la putina teama si la eliberare. Se termina brusc si comic cu un domn Fumuru aproape gol si deloc neplacut ochiului si cu o melodie haioasa pe care acelasi domn face o mimica absolut geniala. Doamnele sunt in extaz! De remarcat un tatuaj dubios. Au si tatuajele farmecul lor, dar asta mi-a parut destul de dubios. Dear Sir please reconsider if you please. J Per total mi-a placut. Ambii mi-au placut, m-au impresionat si m-au intrigat. Piesa mi se pare fantastica intrucat este despre nimic si totusi te tine in priza si vrei sa vezi ce se intampla in nimic. Doar doua personaje, dar bine jucate, facute, imbracate, fumate. Recuzita minima ceea ce constat ca agreez din ce in ce mai tare. Cred ca incep eu sa inteleg ca nu in recuzita e secretul ci mai degraba in prestatie in sine. Una peste alta, recomand piesa, teatrul si actorii.

Felicitari domnilor si multumesc pentru o seara in clubul vostru!