Daca tot iesi in lume

foto preluata de pe 3.bp.blogspot

ar fi pacat sa n-o faci in mod civilizat. Sunt siderata si in mod repetat neplacut surprinsa de lipsa de maniere a mamiferelor ce se numesc pe nedrept concetateni. Am fost la teatru pentru ca da, din cand in cand fac efortul si-mi arat figura la evenimente culturale, si am constatat din nou ca lumea confunda teatrul cu mall-ul sau cinema-ul. Dragii mei, va dau o veste: is not the same shit! Nu este prima data, dar pana acum am considerat a fi cazuri izolate, cand suport cu greu un spectacol in zgomote de telefoane nedate pe silentios, de mirosuri de shaorme puturoase, de rontzaieli de covrigi, alune, bounty,etc. Poate sunt eu exagerata. Sau poate am asteptari prea mari de la generatia asta? Poate, dar totusi unde am dat pierdute manierele, respectul si bunul simt? Adica la ce ma refer: vine omu' sa-l vada pe Radu Beligan. Tutankamonul teatrului, monument de cultura, informatii, educatie si meltenasii de corporatie rontzaie la semintze si verifica netul. Asa ceva...ma lasa muta. Eh, nu chiar:) Dar mi-e din ce in ce mai greu sa inteleg cum, unde, cand si de ce se rarefiaza ca aerul de munte respectul nostru pentru arta. In alta ocazie am avut nemarginita bucurie si onoare de a o asculta live pe magnifica Ozana Barabancea. Extazul cultural mi-a fost curmat again de tinerele sperante ale mediocritatii urbane, care, cu bune intentii au onorat cu prezenta si achitat biletul de intrare, insa cu multa lipsa de bun simt si atentie au si ascultat concertul. O masa mare se hahaia ca la nunti cu Salam in prim plan pe melodii de swing, jazz, chansonete si romante. Cum sa nu aplauzi o prestatie? Cum sa dai noroc pe "De-ai fi tu salcie la mal"?? Cum? Va spun cum: cu ignoranta hardcore vecina cu retardul mental si prost gust duiumos. Daca artista in sine a atras fin atentia asupa dovezilor clare de proasta crestere mi-e clar ca au disturbat o sala intreaga. In acest caz simtul civic nu m-a parasit ba dimpotriva m-a condus spre un act de eroism orasenesc pe care cu greu il recunosc si asum: la sfarsitul spectacolului m-am dus la masa cu pricina, l-am batut usor pe umar pe "alpha male"-ul mesii si l-am mustruluit ca o doamna invatatoare destoinica. Omul a lasat privirea in pamant, a murmurat rusinat un "scuze" si eu mi-am vazut linistita de seara si cocktailul long insular. Poate, doar poate, data viitoare vor sti cum sa se poarte. Si da, ma voluntariez cu tupeu sa tin predici oricaror muritori de rand straini de comportamentul civilizat in societate.

Capul sus tovarasi! Nu cred sa fim totusi un caz pierdut...yet.

Ps: va rog nu mi-i trimiteti pe Fratii de Aur, Cruduta, Pamfile, Bianca sau alte maimutze de gen intrucat ii declar raspicat si clar: irecuperabili :)))