duminică, 23 august 2015

My granny the escort...asa ceva?

Chill, n-am nici o bunica pe meserie . Ambele duse si apuse. Alta e povestea.
Stateam cuminte intr-un fotoliu catifelat mare, fumam linistita si beam cafele cand deodata si fara premeditare se porneste o misiune, da, exact asa, o misiune de zguduit barca prejudecatilor mele. Se facea ca la englezi (unde altundeva?!?!) niste doamne trecute binisor de prima tinerete se ocupau pe timpul binemeritatei pensii, de un business ceva mai neortodox sa ii spunem.  Primirea in spatiul intim al clientilor de orice natura si sex intru satisfacerea dorintelor si/sau nevoilor sexuale ale celor din urma. Respectiv, mamaile, ca nici bunicute nu-ti vine sa le spui, aveau “atelier de lucru manual” si nu numai, fix in incinta casei, unde doar pe baza de programare prealabila se sustineau intense lectii particulare. Doritori, multi din cate am inteles. Profit va intrebati? Frumusel. Sesiunea era in jur de 250 £, iar prestatoarele aveau uneori si 4 lucrari intr-o singura zi. 
Cea mai in etate are 83 de ani sau pe aproape, altele in jur 65. 

Toate militau pentru libertatea de a alege stilul de viata si pentru beneficiile unei astfel de alegeri. Trebuie spus cu sinceritate ca nu era niciuna vreo Sophia Loren sau stiu io, vreo Raquel Welch. 

Nu nu, mai degraba spre Betty White in zona aia de doamne serioase, pe care in vecii vecilor nu te-ai fi gandit sa le abordezi pe vreo tema deocheata. Fiecare isi spunea povestea, una ca de plictiseala si singuratate s-a apucat de activitati extracuriculare, alta ca de nevoie la un moment dat in viata si nu s-a mai putut lasa, alta ca vrea sa recupereze anii pierduti intr-o casnicie plina de compromis, rutina, blazare si frustrare. Bunicuta campioana, explica si ca o data descoperita de media si rusinata public, familia a renegat-o si i-a cerut sa renunte la “prostii”, sa revina pe calea cea dreapta, cale pe care o vedea de-acum foarte stramba. Ceea ce era insa absolut revigorant era bucuria de pe chipurile lor, impacarea cu care vorbeau despre subiect, senzualitatea pe care o simteau si emanau, desi pentru o ignoranta ca mine parea usor stravezie si penibila. Cert este ca doamnele mamai se simteau sexy, bagate in seama, importante, ocupate si nu in ultimul rand iubite. Aveau clienti “regular” care disperau la propriu cand se dadeau disparute sau indisponibile. Ba chiar campioana la categoria varsta, avea si o filmare din partea unui client generos pe care s-a grabit sa o arata reporterului cu o mina mandra si fericita. Reporterul, putin rosu/verde/albastru a urmarit materialul si a complimentat prestatia. Curajos!

Cum stateam perplexa cu gura cascata gata spre inghitirea mustelor, iata ca opusii, inger si demon, rau si bine sau cum s-o mai spune, au inceput cearta in capul meu. In prima faza, educatia, constiinta comuna si prejudecatile au inceput sa arunce cu noroi in bietele mamai. Stereotipii de genul: dar nu le e rusine? asa ceva e imposibil? Desfrau!!!! Preacurvieeee!! Nu se gandesc la familie? Ce zic vecinii despre ele? Mda, probabil ca sunt bolnave. Si alte asemenea revolte inspumate aveam in cap si suflet. Sabii si sulite sub forme de judecati si prejudecti am trimis pe cale mentala spre protagoniste.

Incet si sigur si-a facut aparitia si gandul liber, lipsit de prejudecati, cu deschidere spre fericire si a inceput sa combata extrem de prompt toate cele de mai jos: ce e gresit? cine judeca? cine este in masura sa decida in viata lor? cine este in masura sa spuna ce e bine si ce e rau? Biserica? Really? Familia? Din nou really? Societatea? No shit. Fac rau cuiva prin alegerea lor? Imi pare ca nu. Ranesc pe cineva? Da, moralmente prejudiciosii si mironositele. Isi fac de rusine familia a-ti putea spune. Asa si? Datoreaza ceva? Mai suntem oare pe vremea in care onoarea familiei se masura in virginitatea unei fecioare tinute in frau cu lacat si centura de castitate ruginita? Imi pare ca la varsta lor au incheiat de platit datorii, fie ele si morale. Mai mult de atat, au dreptul sa fie fericite asa cum inteleg ele fericirea? Ma gandesc io ca da. Au dreptul ca pe ultimul segment de drum sa faca exact ce vor, atata timp cat nu este daunator societatii/oamenilor/comunitatii? Io zic ca da. Cui face rau fericirea lor? Mmmmmm, noua ignorantilor de rand ca murim ingropati in ciuda ca n-avem atata tupeu sa asumam stiluri de viata altfel decat normale. Si cine oare defineste normalul? Marea masa? I think not. Marea masa asculta Velea si nu e normal. Marea masa scuipa pe strada si nu e normal. Marea masa voteaza pe sticle de ulei si nu, chiar nu e normal. Si atunci cine decide ce-i normal? Io cu siguranta nu. 

Dupa o lunga dezbatere cu accente violente a celor doi demoni ce-mi stateau pe umeri si vorbeau fiecare in cate o ureche, aruncand sageti in loc de ganduri, am decis in ciuda lor ca opinia nu mi-e clara. Inclina, destul de mult, pe libertate de a trai exact asa cum crezi. Insa asta la nivel declarativ, intrucat faptic nu-s mai mult decat o mironosita speriata si de umbra propriilor ganduri lbere atat de rar.

In incheiere salut curajul senioarelor, libertatea, bucuria pe care si-o daruiesc in ciuda tuturor!

Girls, the world is full off stupid people, fuck'em!