Zaruri si carti



foto preluata de pe Artitude.ro

 Da, e sambata. E seara de club. Ma imbrac frumos, ma parfumez, ma machiez si ma pregatesc emotional de seara ce urmeaza. Nu, nu va pripiti, nu ma duc in club, ma duc la un altfel de club. Un club de emotii si stari: la teatru. Urmeaza sa vad o piesa de care nu stiu absolut nimic, dar suna promitator: “Zaruri si carti”. Stiu ca e cu Florin Piersic Jr si cu Petre Catalin Fumuru. Despre cel dintai e de prisos sa opinez intrucat au facut-o deja mii de femei in toate felurile posibile. Da, e frumos, ce sa zic J Despre cel din urma  cate ceva mi-a ajuns pe la ochii si urechile-mi curioase. Facea acum un milion de ani cate ceva pe la Acasa Tv si dupa aia ceva cu vremea si nu l-am vazut niciodata pe scena. Habar n-aveam ca e si actor. Oricum de cand il stiu nu mi-a placut. Parca era prea serios, asa ca un nene prematur. Iata-ne ajunse cu un minut inainte de inceperea piesei, la Metropolis, unde trebuie sa marturisesc e tare tare frumos. Decor, scaune, atmosfera. Frumos, frumos, asa cum imi place sa-mi imaginez ca ar trebui sa arate un teatru modern. Elegant, curat, cald si cu miros de scena. Incepe. Fumuru, plin de fumuri si frumos foc. Auci! Pai ce fac? Eu il stiam altfel. Apare si “marele”. Mare, impunator. Owns the room categoric si din prima secunda. Ma fac mica in scaun sau macar incerc. Toata piesa e un dialog efervescent. Domina Dl Piersic frumos si elegant doar prin voce, atitudine, gesturi, tigari si text. Frumos scris dialogul, foarte natural. Dl Fumuru joaca bine, nu ca la “Vremea”. Isi dau replica bine, in personaj si cu autoritatea potrivita. Raportul de forte este evident. Se rade in sala, intrucat, daca am uitat sa spun, se joaca o comedie. Rad si eu, dar mai discret asa pentru ca am senzatia ca daca o sa hahai ca mitocanca o sa deranjez personajele. Probabil exagerez sau n-am dreptate. Cum ar fi sa blochezi un actor cu un hahait? Probabil imposibil, dar totusi cum ar fi? J Piesa avanseaza cu tot felul de stari si emotii, adica te poarta de la ras, la jena, la putina teama si la eliberare. Se termina brusc si comic cu un domn Fumuru aproape gol si deloc neplacut ochiului si cu o melodie haioasa pe care acelasi domn face o mimica absolut geniala. Doamnele sunt in extaz! De remarcat un tatuaj dubios. Au si tatuajele farmecul lor, dar asta mi-a parut destul de dubios. Dear Sir please reconsider if you please. J Per total mi-a placut. Ambii mi-au placut, m-au impresionat si m-au intrigat. Piesa mi se pare fantastica intrucat este despre nimic si totusi te tine in priza si vrei sa vezi ce se intampla in nimic. Doar doua personaje, dar bine jucate, facute, imbracate, fumate. Recuzita minima ceea ce constat ca agreez din ce in ce mai tare. Cred ca incep eu sa inteleg ca nu in recuzita e secretul ci mai degraba in prestatie in sine. Una peste alta, recomand piesa, teatrul si actorii.

Felicitari domnilor si multumesc pentru o seara in clubul vostru!

Daca tot iesi in lume

foto preluata de pe 3.bp.blogspot

ar fi pacat sa n-o faci in mod civilizat. Sunt siderata si in mod repetat neplacut surprinsa de lipsa de maniere a mamiferelor ce se numesc pe nedrept concetateni. Am fost la teatru pentru ca da, din cand in cand fac efortul si-mi arat figura la evenimente culturale, si am constatat din nou ca lumea confunda teatrul cu mall-ul sau cinema-ul. Dragii mei, va dau o veste: is not the same shit! Nu este prima data, dar pana acum am considerat a fi cazuri izolate, cand suport cu greu un spectacol in zgomote de telefoane nedate pe silentios, de mirosuri de shaorme puturoase, de rontzaieli de covrigi, alune, bounty,etc. Poate sunt eu exagerata. Sau poate am asteptari prea mari de la generatia asta? Poate, dar totusi unde am dat pierdute manierele, respectul si bunul simt? Adica la ce ma refer: vine omu' sa-l vada pe Radu Beligan. Tutankamonul teatrului, monument de cultura, informatii, educatie si meltenasii de corporatie rontzaie la semintze si verifica netul. Asa ceva...ma lasa muta. Eh, nu chiar:) Dar mi-e din ce in ce mai greu sa inteleg cum, unde, cand si de ce se rarefiaza ca aerul de munte respectul nostru pentru arta. In alta ocazie am avut nemarginita bucurie si onoare de a o asculta live pe magnifica Ozana Barabancea. Extazul cultural mi-a fost curmat again de tinerele sperante ale mediocritatii urbane, care, cu bune intentii au onorat cu prezenta si achitat biletul de intrare, insa cu multa lipsa de bun simt si atentie au si ascultat concertul. O masa mare se hahaia ca la nunti cu Salam in prim plan pe melodii de swing, jazz, chansonete si romante. Cum sa nu aplauzi o prestatie? Cum sa dai noroc pe "De-ai fi tu salcie la mal"?? Cum? Va spun cum: cu ignoranta hardcore vecina cu retardul mental si prost gust duiumos. Daca artista in sine a atras fin atentia asupa dovezilor clare de proasta crestere mi-e clar ca au disturbat o sala intreaga. In acest caz simtul civic nu m-a parasit ba dimpotriva m-a condus spre un act de eroism orasenesc pe care cu greu il recunosc si asum: la sfarsitul spectacolului m-am dus la masa cu pricina, l-am batut usor pe umar pe "alpha male"-ul mesii si l-am mustruluit ca o doamna invatatoare destoinica. Omul a lasat privirea in pamant, a murmurat rusinat un "scuze" si eu mi-am vazut linistita de seara si cocktailul long insular. Poate, doar poate, data viitoare vor sti cum sa se poarte. Si da, ma voluntariez cu tupeu sa tin predici oricaror muritori de rand straini de comportamentul civilizat in societate.

Capul sus tovarasi! Nu cred sa fim totusi un caz pierdut...yet.

Ps: va rog nu mi-i trimiteti pe Fratii de Aur, Cruduta, Pamfile, Bianca sau alte maimutze de gen intrucat ii declar raspicat si clar: irecuperabili :)))