duminică, 16 august 2015

Concert afara nu ca-n tara

Sau cum ar veni diferenta intre ai nostri si ai lor. Pai se facea ca pe anul asta mi-am dorit doua mari concerte Robbie (as in Robbie Williams) si Michael (a.ka. MIchael Poulsen, Volbeat). Cel din urma fiind dorinta suprema a anului, mai ales ca implica o plecare pe taram danez, hotare ce nu le-am mai calcat vreodata. Control freak ce sunt si recunosc mandra si usor cu nasu-n vant, m-am ocupat din timp, adica din iarna, de bilete, cazare, avioane, trenuri si alte asemenea. 
La Robbie mi-am tocit degetele cu zecile de mii de doritori de bilete, pentru a prinde ceva, intrucat se stie, s-au dat ca painea calda sau apica pe canicula. Anyhow, acestea fiind spuse, trec lunile ca zilele si vine primu' event mult asteptat de subsemnata, si anume sexosul si parosul Robbie la Bucuresti. A venit Megastarul, circulatia oprita corespunzator, lumea emotionata asemenea, intrarea anuntata de la orele 16.00 pentru buna ordine a manifestarii. La un rezonabil 18.30 ma prezint la locanta, gata de nebunie, de cantat, baut, urlat si ce o mai pica. Nimic nou sub soare intr-un iulie de Bucuresti, nu umbrela, nu pomisor, nu umbrica, 500 de milioane de grade pe asfalt incins ca-n iadu' ala demn de Slayer sau Sepultura. Curajoasa infrunt si zic, hai ca merge cu o apica, sa purcedem la achizitionare sa ne refresham, hidratam ca mai e de treaba pana incepe superbul. Primul soc doboara farama de speranta de care ma tineam cu dintii (nu) dar cu mainile amandoua da. Coada la bautura, coada in sensul estimativ asa scurt 60-90 de minute. Mor putin pe dinauntru si zic, neeeee, nu stau io la asa ceva. N-am rabdare, indur ca nu mor. Si nu mori, e adevarat.
Lumea venea carduri, carduri, pana la 8.30-9.00 cand a inceput megastarul eram deja
livida de sete, transpirata ca un porc inainte de taiere, usor irascibila, geloasa pe toti cei care treceau cu niscaiva hidratante, deci entuziasmul scazuse considerabil. Incepe nebunia, omu' performeaza excelent, publicul superb. Toata lumea canta, se bucura, chiar asa deshidratata cum era, facea tot ce putea sa savureze o experienta rara, Robbie pe cai mari. Concluzionand: dupa cateva tentative de achizitionare a bauturilor am ramas cu buza "uscata" si aproape ca m-am luat cu lumea la bataie. Agresivitatea se simtea in aer, lumea era disperata dupa ceva orice de baut, cozile erau interminabile chiar si pe timpul evolutiei artistului muuult asteptat, iar la final cozile erau inca in plina desfasurare chiar si la mizeriile de puncte bancare unde trebuie sa achizitionezi un card, sa ti se incarce bani pe el ca sa poti cumpara ulterior bautura, mancare sau....nimic. Asa idee tampita rar mi-a fost dat sa vad sau sa aud!!!!!!???? Asa proasta organizare imi imiginez si cred ca doar la noi se poate intampla, unde un organizator in calicia si disperarea lui nu tine cont de riscurile si confortul publicului si furnizeaza atata bautura cata poate sau are contractata, nu cat se cere sau este necesar la un public de 60.000 de spectatori. Cred ca trebuie sa fi complet cretin ca la atata public sa vii cu sistem de incasare nu greu, ci foarte greu, si cu inimaginabil de putine puncte de vanzarea a bauturilor. Cu atat mai mult pe o zi caniculara. Ideea este ca nu am reusit sa beau nimic de la 18.30 la 23.30, lucru pe care nu vi-l doresc intrucat veti descoperi laturi ale personalitatii voastre asa de intunecate incat va veti speria voi de voi. N-am stiut ca pot fi asa agresiva, disperata, rea si incapatanata, dar apparently thirst can do that to a person. Dragi organizatori locali va doresc ridicare de autorizatie si amenzi cat pentru inchiderea cosmeliei, la care sa veniti cu bani de acasa pentru achitare!

Trecand peste drama insetarii, soarta si destinul m-a dus mai departe si am ajuns in Danemarca, la un concert, muuult dorit si asteptat de mine, dar se pare ca si de alti aproape 40.000 de "rebels & angels" cum sunt numite cohoardele de fani Volbeat. Uimirea mea de balcanica neumblata prin tari straine si-a spus cuvantul de cum am pus piciorul in Copenhaga unde frigul specific m-a paralizat instant, orientarea in parcarea aeroportulu a fost o proba din "pierduti in jungla" pe care cu greu am trecut-o. Intelegerea sistemului de biletarie de tren/metrou a pus de asemenea la incercare Iq-ul dar intr-un final am reusit sa vad putin si Copenhaga care trebuie spus e friguroasa si vantoasa, dar superbaaaaa, plina de oameni frumosi, si cand spun frumosi, nu ma refer la suflete pe care nu le-am vazut asa cu ochiul liber. Civilizatie de mare clasa, cu lume care merge pe biciclete regulamentar, cu piste amenajate corespunzator, cu soferi care nu claxoneaza, nu se grabesc, respecata turismul si il incurajeaza asa cum pot, cu zambete si ospitalitate. Ce sa zic, m-am impresionat ca un copil dupa revolutia din '89 la deschiderea primului magazin Metro. Recunosc tot io sunt copilu'. :))) Really, la primul Metro din Otopeni aproape ca am plans de emotie :)))) Ca sa nu va mai plictisesc trec la ziua concertului unde in Odense (orasel din Danemarca) se simtea emotia si bucuria de la primele ore. Parca tot orasul stia ce urmeaza, toata lumea era bucuroasa si entuziasta ca-n filme. Enorm de multi oameni cu tricouri imprimate cu numele formatiei (Volbeat) misunau fericiti prin oras si se salutau complici din priviri. Superb sentimentul de apartenenta si expectativa conspirativa, in cel mai frumos sens. Se auzea din cand in cand muzica formatiei de prin diferite locuri, parcuri, pub-uri, telefoane, dar la un volum perfect rezonabil. De notat ca nu zbiera nimeni, nu urla nimeni, nu se hahaia retard nimeni, ci toata lumea respecta confortul, fie el si audio, al celorlalti participanti la....linistea urbei. Tot orasul era plin de indicatoare spre concert, toti vanzatorii cunosteau detaliile locatiei, de unde se putea lua autobuzul spre concert (!?!?! exact, autobuz special care ducea publicul la concert), la ce ora si alte asemenea detalii. Drumul spre locanta a fost o experienta placuta, evident se auzea muzica ce urma sa ne fie cantata live, iar oamenii in autobuz cantau. Da da, cantau cat puteau de tare ceva cantece de drumetie, intrucat fiind in germana nu intelegeam decat EEEEE, AAAAA, HHHHH. Dar oricum entuziasmul era molipsitor. Intrarea in locatie civilizat, cu un control fin al bagajelor, cu zambete oriunde te uitai, cu staff ce curata locatia discret inca de la inceput.
Locatia superba, in afara orasului, intr-o padure, astfel ca nu erau deranjati localnicii, peisajul excelent, aerisire cata vrei, loc de facut orice vrei, vizibilitate scena perfect. Surpriza a venit in ceea ce priveste organizarea de la accesul publicului si anume, fara zone aurii, VIP si alte cacaturi din astea de smuls ultimul ban, ci acces general la acelasi pret pentru absolut toata lumea. Cat te descurcai sa inaintezi era fix problema ta. Si reuseai. Fara probleme. Inauntru nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca la atata populatie, repet in jur de 39-40.000 de oameni, nu era coada la bautura si mancare. Si se achita cu cash si ti se dadea si rest. Da, da, exact asa. Coada era considerabila in schimb la standurile de tricouri si materiale promotionale ale formatiei. Adica lumea statea civilizat la coada sa cumpere tricouri, cd-uri, sepci si in principiu orice. Imi pare a fi loialtate si respect pentru formatie, lucru pe care il admir dar nu il practic. Balcanismul probabil nu-mi permite, desi marturisesc o idee sa-mi iau tricou m-a strafulgerat o secunda. A trecut. La bauturi am regasit clasicele: cola, fanta, bere cat frunza cata iarba, apa si...shot-uri. Cele din urma ambalate asa destept ca tre' sa zic luati aminte bah organizatori locali. Erau ambalate in eprubete de plastic, sigilate. Astfel puteai lua si 50 o data, nu se spargeau, nu curgeau si nici nu puteai rani pe nimeni cu ele in cazul in care aveai idei castigatoare si ai fi dorit sa le arunci in public dupa consumare. Bravo voua, mai strainezilor!


Una peste alta, excelent concert, one of the best, daca nu chiar the best ever for me. Sunet brici, vizibilitate excelenta, bautura la discretie, oameni entuziasti si fericiti, locatie de vis din ala de rock nordic (ma asteptam sa iasa elfii din padure), acces concert foarte bun, iar respectul pentru public vizibil din multe puncte de vedere : panouri cu bine ati venit la sosire si drum bun la plecare (really???), autobuze la sosire si plecare, acces limitat din cate am inteles, in sensul in care artistii au pus clauza de vanzare bilete maxim 40.000 pentru se asigura ca spatiul este suficient si lumea nu este inghesuita (reallyyy din nou!?!?!?). Si citez un localnic "so that the audience can have a good experience and not to feel crowded in any way". 

Personal am simtit extaz pe tot parcursul prestatiei artisitice, Michael & band in forma maxima, la ei acasa, absolut exceptionali, calzi, bucurosi sa cante si sa incante.

Concluzia mea este ca daca publicul a fost la fel de frumos la ambele concerte, la fel de civilizat si entuziast, daca prestatiile au fost absolut excelente la ambele manifestatii desi stiluri complet diferite, organizarea fost diametral opusa. Calicia specifica nu stiu daca noua romanilor sau zonei balcanice versus civilizatia si corectitudinea nordica. 
Nesimtire si delasare versus respect si consideratie pentru public, respectiv platitorul de bilet.
Ca sa citez un titlu de album autohton "vreau o tara ca afara", dar pana atunci ma duc la altii la concerte! Sa fie primit!

       Tak Volbeat! 
     Tak Michael! 
     Tak Danmark! 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu